povesteste textul pls dau coroana
2 A ajuns la timp la gară. Mama lui îl ţinea strâns de mână.
- Să-mi scrii la fiecare două zile, îl rugă ea. Mi-ai promis că n-ai să te duci prea departe în apă!
Totuși, n-o să am linişte. Atâția copii la un loc! Câte nu se pot întâmpla...
- Te rog, zise Emil. Doar mă cunoști. Când promit ceva, mă țin de cuvânt. Dimpotrivă, eu îmi fac
griji pentru tine. Ce-ai să faci tot timpul acesta fără mine?
- Am de lucru. Și când o să am timp, o să mă duc la plimbare sau o să-ți scriu câte o scrisoare lungă.
- Mamă, dacă se va întâmpla ceva, să-mi telefonezi şi vin imediat!
- Ce să se întâmple? întrebă mama surprinsă de îngrijorarea lui Emil.
- Nu se poate şti! Dacă vei avea nevoie de mine, o să vin. Şi de n-ar fi niciun tren, o să plec pe
jos. Doar nu mai sunt copil mic, am unsprezece ani! Nu trebuie să uiți asta. Nu vreau să-mi ascunzi
grijile tale și toate celelalte.
- Dar ce-ţi ascund? a mai spus mama.
- Nu mă gândesc la ceva anume, zise băiatul. Astă seară, când o să ajungem la mare, o să-ți
scriu imediat o carte poștală.
Mama îşi scoase portmoneul din buzunar, căută înăuntru, îi puse lui Emil nişte bancnote în
mână şi zise:
- la niște bani de buzunar! Oricând poți avea nevoie. Îți doresc distracție plăcută! Vremea o să
fie frumoasă săptămâna viitoare. Cel puțin așa scrie în ziar.​