Mihai şi călăul după Boris Crăciun „Pe când domn al Munteniei era Petru Cercel, fratele său, Mihai devenise ispravnic in Mehedinti şi apoi ban al Craiovei. Așa de vrednic era banul Mihai, încât, și după înlocuirea lui Petru Cercel de la domnie cu Alexandru Bogdan, rămase în scaunul Băniei [...] Când află Vodă Alexandru (numit apoi cel Rău) de iubirea tuturora faţă de Mihai, se temu să nu-i ia tronul. Înscenă o jalbă pe care ar fi trimis-o banul Mihai turcilor şi porunci: Să fie prins și adus la Bucureşti, pentru judecată şi osândă! Så i se taie capul, în fața mulțimii, pentru trădare! Banul Mihai, legat în lanţuri, mergea spre eşafod. Trecând spre Bucureşti pe lângă o biserică, osânditul ceru să intre înăuntru, ca să se spovedească lui Dumnezeu înainte de moarte. In biserică s-a rugat la icoana Sfântului Nicolae, N-am trădat, Doamnel şopti el. N-am făcut nicio jalba [...] Când ajunse la eşafod, se sui curajos. Nu plângea, nu se väita. Numai se uita crunt la călău, care-l privea trăsnit. Mihai îşi aşeză capul pe butuc. În acea clipă, călăul aruncă securea din mână şi ţipă: - Nu pot să-l ucid pe acest om! Nu pot să-l ucid! Călăul recunoscuse în Mihai pe omul care-l scăpase odată de la moarte şi nu putea să-l omoare pe binefăcătorul său. El o rupse la fugă prin mulțime [...] Toată lumea, boieri şi orăşeni, văzuse în întâmplare mâna lui Dumnezeu, care stia ca banul Mihai nu era vinovat de trådare. - Trăiască banul Mihail Să fie iertat! strigau toţi, ducându-l cu alai la Curtea domnească şi cerând lui Vodă Alexandru să-l elibereze. Mai de voie, mai de nevoie, domnitorul îl iertă şi-l trimise din nou ban al Craiovei. Când deveni, mai târziu, domnul țării, Mihai a poruncit să se înalțe o biserică măreață la Bucureşti, în amintirea acelei întâmplări." Va rog sa o povestiti până la 9:30 Sa nu i-au Insuficient​