brusc. - Toa negustorule, te rog, ascultă-mă! - Ti se pare că e vreme de stat la taclale? - Nu pentru taclale, Toa, ci pentru copil. la-l şi du-l departe de aici! Nu mai are mamă, Îi întinde pachetul pe care-l ține în brațe. Ce vrei să fac cu un copil așa de mic? E bun doar să-mi bea apa! De la o fereastră vecină ţâşnesc dintr-odată flăcări. Toa simte cum îi ia foc mustaţa. - Ah! Africa! Africa blestemată! - . Te rog, Toa, salvează-l pe băiat! Când o să se facă mare o să spună poveşti: povești care dintr-alea care te fac să visezi. Eu n-am nevoie să visez, am și așa destule belele cu tembela asta de cămilă visează de dimineața până seara! Cămila, care traversează liniştită infernul, de parcă ar fi la marginea unei oaze, se oprește - 1 - Toa, strigă femeia, îți dau bani! Nici să n-aud! Ai de gând să pornești, au ba? - Mulți bani, Toa, mulți! - Afurisită cămilă, de câte ori o fac tembelă, - se oprește. Câți bani? Tot ce am. - Tot? - Absolut tot. [...] Toa merge aplecat de mijloc. Ține cămila de hățuri și blesteamă printre dinţi: - Ah! Africa! Africa afurisită! Toa dro în C Cămila nu-l ascultă. Merge înainte visând. Nu e cămilă, e dromader. O singură cocoașă. Câte nu i-a pus Toa în spinare, nici nu-ți trece prin cap! Cratițe, albii de rufe, râșnițe de cafea, pantofi, lămpi cu gaz, taburete de pai, ce mai, o prăvălie ambulantă care se hâțână cu cocoașa ei. Iar în vârful grămezii, sus de tot, înfășurat într-o haină de beduin*, o haină de lână neagră, stă drept băiatul, care privește în depărtare. [...] De la noaptea aceea îngrozitoare au trecut mai mulți ani. lar Toa Negustorul a încercat de mai multe ori să-l abandoneze pe băiat. Face întotdeauna la fel. Uneori, dimineața, când e furios (negustoria a mers prost, pârâul a secat, noaptea a fost prea rece, întotdeauna există un motiv...) se scoală în tăcere, strânge cortul de lână neagră și murmură la urechea droma- derului care doarme: - Hai, cămilă, scoală-te, plecăm .şti
e
FISA 5 Toală
Băiatul se preface că doarme, ştie ce urmează.
Hai, vii sau nu?
Nu. Dromaderul rămâne în genunchi. [...]
„Nu plec fără băiat."
Asta spune tăcerea dromaderului şi nemişcarea lui şi privirea lui liniştită. [...]
Chestia e că dromaderul nu acceptă pe nimeni altcineva pe cocoașa lui. Băiatul sus, iar
Toa Negustorul pe jos prin nisipul arzător.
- Salut, mititelule, ai dormit bine?
Ca Africa! Dar tu, Oale? (,,Oale" e porecla afectuoasă pe care băiatul i-a pus-o
dromaderului.)
- Am dormit dus, am visat ceva interesant.
Fişe de lectură şi redactare - Clasa a VI-a
Bun, pornim?
Pornim.
Oale îşi îndreaptă picioarele şi se ridică în cerul portocaliu. Răsare soarele. Toa Negustorul
înjură, scuipă şi afurisește Africa. Dromaderul şi băiatul râd. Au învățat de mult să râdă pe
dinăuntru. Văzuți dinafară amândoi sunt netezi și serioși ca dunele.
1
Așa și-a început viața. În toată Africa, Toa Negustorul n-ar fi putut găsi un băiat care să
incarce și să descarce dromaderul mai repede decât el. Nici să prezinte mai frumos marfa
în fața corturilor beduinilor, nici să înțeleagă mai bine cămilele, și nici să spună mai frumos
povești seara în jurul focului, când Sahara se face rece ca un deșert de gheață și te simți încă
şi mai singur.
IV
Povesteşte bine, nu?
- Nu că povesteşte bine?
- Da, tare bine povesteşte!
Asta aducea clienți în taberele de nomazi. Toa era mulțumit.
- Ei, Toa, cum îl cheamă pe băiat?
Eu muncesc, n-am avut vreme să-i pun un nume!
Nomazilor nu le plăcea de Toa Negustorul.
-Toa, tu nu-l meriți pe băiatul ăsta.
Îl aşezau pe băiat lângă foc, îi dădeau ceai fierbinte, migdale, lapte prins (era prea slab) și
spuneau:
- Povesteşte.
REDMI NOTE 9 PRO
AI QUAD CAMERA
Atunci băiatul le spunea povești care luau naştere în capul lui, sus, pe cocoașa lui Oale.
Sau le povestea visurile dromaderului, care visa în fiecare noapte, ba uneori chiar şi în timp
ce mergea prin soare. Toate poveștile erau despre Africa Galbenă, Sahara, Africa nisipului, a
soarelui, a singurătății, a scorpionilor şi a liniştii. Și, când caravanele porneau din nou la drum
sub cerul arzător, cei care auziseră poveştile băiatului vedeau o altă Africă, din înaltul cămi-
lelor lor. Acolo nisipul era moale, soarele era o fântână, nu mai erau singuri: vocea băiatului îi
insoțea peste tot prin deşert.
"Africa! ​