In satul bunicilor, cerul se sprijină pe dealuri și văile au așternute de a lungul râuletelor covoraşe verzi. Păsărel vine cu Doiniţa pe ospețe la țará. Păsărel e un pici cu doi ochi ca două prune. Are pistrui pe vârful năsucului și un păr mereu ciufulit. Chiar și cind nu suflă boare de vântuleț. Uneori e băiatul cel mai cuminte din lume. Altă dată e băiatul
cel mai neastâmpărat din lume. Îi plac foarte mult poveștile. Doiniţa are doi anişori și jumătate. Ea abia se vede din iarbă. Dar de acum poate alerga singură. Păsărel arde de nerăbdare să-i facă cunoștință cu satul bunicilor. Vara grădinile lui îs roșii de cireșe. De aceea i s-a spus satul Cireși. Bună ziua, bunicuță! Bună ziua, bunele! strigă ei din drum. Bunicii se bucură nespus când îi văd. Copiii prind îndată să se joace cu Motanul-Mustață-Zburlită-Stă-Pe-Plită. Aleargă prin fața casei. Se caţără prin cireși. Zburdă ca doi iezi cât mi ţi-i ograda. Apoi intră în casa bunicilor. După reparație, bunelul a mutat patul în locul unde se afla altădată masa, lângă sobă. Să-i fie cald. Iar masa a așezat-o unde era mai înainte patul. Bunele, da' ce, de azi încolo o să dormim pe masă și o să mâncăm pe pat?! Bunelul zâmbește. Nicolae Dabija Spune-ți părerea despre text, continuând grindul :a) Textul mă face să. B) Sunt incântat(ă) de. C) M-a pus pe gânduri. D) Cel mai mult mi-a plăcut. Ajutați-mă vă rog urgent! .
