. ,,Blansa-i a copiilor. (...) Blanşa-i mai bătrână Groolisi substantivele Blanşa-i albă din vârful cozii până-n vârful urechi- decât copiii intre cei cu patru picioare, e străbunică, lor. Un alb cam sur, de drob de sare. Numai năsucul şi poate si mai si. Dacă ar avea numai două picioa- ei e negru ca măslinele marinate. Are bot ascutit rerurta papuci și ochelari si ar sta toată ziulica de vulpe devenită etolă la gâtul cucoanelor, şi in fotoliu, la gura sobei sau la fereastră, împletind niciodată nu leapădă cojocelul de păr de capră. [...] sau citind Vietile sfintilori si toată lumea ar veni la Blanşa e mica de tot, dar merge ca vitele care au ea, spunându-i săru' mâna tălangi la gât si se duc agale la păscut cu coarnele Dar fiindca are patru care, lansa Corin pe cap. Ea nu latră cu una, cu două. Cum scârţâie au incercat să vada adara bunc, si poarta, deschide ochii, ciulește urechile, vede , au legat-o cu tancarime mico se mutandu-și nările, strâmbă capul, se Nu s-a supa. a man gandeste deca se zburlesc mustețile, latră, iar Blansa se bucura po opra- daraus latre, își turtește capul pe labe și " dă. Când trec prin far os riga lans, clipeşte paneend adoarme la loc.“ Ionel Teodoreanu, Blansa, Gheorghe și Anio şi coada Blanşei inatura la dreapta si la stanga. (fragment din volumul Ulița copilărie
scoateți toate substantivele din textul și punțile cazul și funcția sintactică​