,, Ce sufletul mi-a scos.
Căci vrând a-l întâlni, pe deal sau pe câmpii,
El fuge parc-ar fi gonit de vijelii; Ş-apoi n-aleargă drept,
Cu el să poți da piept,
Ci merge tot cotiş
Şi sare curmeziş:
C-un cuvânt, n-are pas, nici umblet creştinesc.
Dar ce să mai vorbesc,
chiar măria ta, d-o fi cum am aflat "
Copilul îl incriminează pe iepure doar ce sufletul ia scos si ca aleargă in drept mergând cotis .
