Era primăvară și în pădure animale se bucurau de căldură și de adierea vântului. Numai o singură specie de animale nu se bucurau. Veverițele ! Erau foarte rele și le păsa numai de singura persoană. Toate veverițele din pădure cătau același lucru ,, ghinda de aur " , toate veverițele înafara de ,,bobiță ", care era o veveriță amabila și și grijulie. Lui bobiță nu ia păsat vreodată să caute ghinda de aur pentru că lui nu ii placea sentimentul sa fie mai presus de ceilalți. El era prietena cu toată lumea: cu vântul ,cu ploaia ,cu mama natură. Toți prietenii îl aveau drag pe bobiță și îi făceau mereu favori. Vântul in special care era cel mai bun prieten cu bobiță. Vântul știe foarte bine că bobiță este special și nu este arogant și rău . De aceea a vrut sa îi facă o favoare lui bobiță. Vântul a găsit ghinda și ia adus -o lui bobiță dar el nu o voia pentru că voia să fie egal cu torți. Doar pentru că bobiță era o veveriță deșteaptă, a luat ghinda și ia dat-o lui mama natură să o îngroape și să aibă grijă să crească un copac mare și sănătos.
