Răspuns:
Vânătoarea este folosită deseori de
către animalele prădătoare, cu motiv de
supravieţuire. Aceasta are la baza atacturile
spontane şi reci care duc la lupta dintre cine
este adevarata pradă şi cine este adevaratul
prădător.
Spre exemplu, in zonele sălbatice, atunci
când un tigru vânează, cel mai des prada
fiind antilopele, bizoni sau chiar şi crocodilii,
aceasta își folosește calitatile de felină, grația
și sensibilitatea pentru a se strecura in linişte
cât mai aproape de pradă. În momentul în
care acesta consideră că este suficient de
aproape de pradă, trece la atac urmând ca
după caz, prada să încerce sa scape prin
fuga. Deși știm că tigrii au abilități înnăscută
în alergat, sunt șanse de 99% ca prada să
scape. Astfel, satisfăcându-și pofta, tigrul
poate să împartă prada cu puii săi dacă este
cazul sau după ce acesta s-a saturat, restul
rămâne pentru păsările prădătoare.
Totodată, deși ideea aceasta de canibalism
in rândul animalelor sălbatice este ceva
normal, în gospodăriile oamenilor, aceste
evenimente sunt mai rare însă nu lipsesc.
Astfel, cele mai dese atacuri vânătorești sunt
realizate de către lupii care atacă cel mai
repede turmele de oi, de către vulpi cărora le
plac găinile și nu in ultimul rând, mai ales in
zonele montane, urşii își fac prezența chiar și
in curțile oamenilor.
Aşadar, consider că vânătoarea este o
modalitate de supraviețuire in rândul
animalelor, însă este perfect normală pentru
că unele se nasc cu darul vânării!
