Caracterizarea este una dintre cele mai importante părți ale unei povestiri fictive, deoarece un personaj memorabil se poate conecta la nivel emoțional cu cititorul. Caracterizarea este atribuirea unor trăsături fizice, emoționale și de personalitate unui personaj fictiv dintr-o poveste. Ea se realizează în două moduri: direct și indirect.
Caracterizarea directă apare atunci când autorul sau naratorul descrie în mod direct trăsăturile unui caracter. De exemplu, un narator poate descrie vârsta, înălțimea și obiectivele personajului cititorului. Caracterizarea indirectă are loc atunci când trăsăturile caracterului sunt revelate prin acțiunile, dialogul și interacțiunile cu alte personaje. De exemplu, un cititor ar putea învăța că un personaj este supărat pe alt personaj atunci când se înfurie sau le vorbește în răspunsuri scurte, cu un singur cuvânt.
Autori folosesc caracterizarea pentru a crea caractere rotunde și plate. Erorile rotunde sau dinamice au personalități complexe care sunt revelate în întreaga poveste. Caracterele dinamice evoluează adesea, se schimbă sau se maturizează până la sfârșitul povestirii. Caracterele statice sau statice au personalități limitate și, în general, nu se schimbă, nu se dezvoltă sau nu se maturizează în întreaga poveste. Unele dintre personajele cele mai complexe și memorabile din istoria literară provin de la autori care nu s-au temut să-și dezvăluie punctele forte, slăbiciunile, temerile și defectele
