Răspuns:
Explicație:
Voiam sa -l văd în postura de profesor la orele pe care le preda în cadrul unui liceu din orașul nostru. Oare este sever cu elevii săi? Le dă multe teme sau puține dar destul de grele, încât ti-ai dori sa ai mai mult de scris, dar mai puțin de gândit. Se zvonise prin oraș , ca ar fi un profesor extrem de exigent. La-nceput, tatăl meu n-a fost deacord, dar l-am convins într-un final. Am plecat entuziasmata , poate prea mult, as putea spune. Nici n-am intrat bine pe ușa liceului, ca elevii săreau : Bună ziua, domnule profesor! M-am uitat în ochii elevilor pentru a le putea citi gândurile : parcă transmiteau panica, SOS. Îmi ziceam ca e imposibil, tatăl meu este cel mai dulce tătic din lume. Tătic, tătic, dar ca profesor, eu nu-l cunosc. Am intrat în clasa, unde tatăl meu este diriginte. Nici un zâmbet, nici măcar așa de complezență. Îmi ziceam în gând : " Doamne, mai bine stăteam acasă! ". La un moment dat, usa clasei se deschide și doi elevi intră zâmbind cu un tort imens. Toți au început sa strige : " La mulți ani! Va iubim foarte mult, domnule profesor! ". Am rămas perplexa, nu mai auzeam, nu mai gândeam. Tatăl meu s-a întors zâmbind la mine, și mi-a spus ca elevii au vrut sa -mi joace o farsă. M-am bucurat, știam ca tăticul meu este cel mai bun om din lume.
