eu mi-l imaginez pe Ionel ca atunci cand va deveni major sa stea inca pe spinarea mamei sale caruia sa i se para probabil ceva normal...
in orice caz prrobabil abia atunci va realiza greselile sale din copilarie.
eu mi-l imaginez deci ca un adolescent in permanenta trist si chiar nervos,
complet diferit de momentul in care a fost vizitat de un musafir la 7 ianuarie in urma cu circa 10 ani