Tu, vesnicul meu izvor de fericire, de la Constanta la Timisoara te-am cautat
Dar fara rezultat! Cand credeam ca te-am gasit atunci tu m-ai parasit
Ma lasai sa suspin, sa cred ca iti apartin iar eu te credeam din plin,
Cand din senin ai devenit un strain de care m-am lepadat cu jale si amaraciune.
Mi s-a-ndeplinit o rugaciune: izvorul etern ma gasi, si-n zi de azi, ma scald in ape limpezi.
Sper sa fie ok si sa iti placa :)