În secvența "le-mprumuta", cratima are rolul de a marca la nivel morfologic, despărțirea a două părți de vorbire diferite (pronume personal f. neaccentuată și verb), la nivel fonetic marchează elidarea vocalei "î" și la nivel stilistic de a indica pronunțarea alăturată a două cuvinte, cu scopul (în cazul poeziei) de a conserva ritmul și măsura / (în cazul textelor epice/dramatice) de a impune textului un ritm alert.
