Atitudinea poetului este una disprețuitoare față de recunoașterea publică, recunoaștere prin acumulare de premii, fie ele chiar academice (în sensul că sunt acordate de personalități în domeniu) Geniul creator pe de-o parte și dragostea, pasiunea sa pentru arta poetică pe de alta, nu sunt manifestări ale individualității, personalității sale, îndreptate spre exterior, ci sunt manifestări ale sinelui izvorâte din nevoia sa de exprimare, rolul său în viață, destinul său existențial. Cu toate acestea, privea cu indulgența geniului neînțeles, pornirea și nevoia celorlalți de a-i oferi recunoașterea.
(Textul citat în cerință aparține lui Titu Maiorescu)
