Cei doi stăteau la taifas, lungiti lângă teracotă și spărgeau cu vatraiul nuci aurite. În odaie era cald iar la fereastră se vedea cum iarna cernea fulgi fosnitori. Gazda spunea ca pentru el prietenia înseamnă dăruire nu dramuire. Acesta spunea că pentru Vintila, prietenul lui cel mai bun, fiul tutungiului din colț, ar face orice, i-ar oferi și Everestul . Dacă în curte în loc de zăpadă ar fi halvita, pe Vintila l-ar chema primul. Discuția dintre cei doi a fost întreruptă de sosirea lui Vintila, care venise după patine. Acesta a refuzat sa -i împrumute putinele, cu toate că acceptase în prealabil . Acesta si-a motivat refuzul prin faptul ca dacă era pe lumea asta doar o pereche de patine, i le-ar fi împrumutat dar au fost făcute mai multe. Cu toate ca l-a refuzat pe Vintila, gazda vorbea despre el ca și cum îi era cel mai bun prieten.
