Ionel,prea iubitul fiu a Madamei Popescu va fi un maioras, deoarece acesta era foarte mândru de costumația sa ceea ce înseamnă că își dorește de mic această meserie. Acesta purta un costum rosu aprins ca focul cântând la o trambita si la tobe . Mama acestuia nu părea a fi deloc împotriva dorinței copilului ei sau a plăcerii de a purta acest costum , ci părea a fi bucuroasă de alegerea neastamparatului sau copilaș despre care avea o parere foarte buna . Cred ca daca Ionel si a pierdut interesul la această meserie , peste 20 de ani acesta ar fi fost un cântăreț renumit la trambita, tobe sau la orice alt ceva . Dacă acesta si a păstrat dragostea pentru jucării,in special caii de lemn , va fi peste 20 de ani un meșteșugar care confecționează fel de fel de jucării pentru copii. Cred ca ai săi părinți il vor susține întrutotul pe copilul lor încât aceștia s ar ocupa de carieră sa muzicală, organizarea concertelor , practic sa l sprijine în absolut toata aceasta cale aleasă de Ionel ; pe de altă parte ,daca acesta ar alege alta meserie cred ca mama sa ar fi casnică ori ar fi o menajeră sau chiar bucătăreasa, iar tatăl acestui micuț, nazdravan si creativ copil ar ramane ca si in poveste un agricultor obișnuit.
