O toamna mohorata
Intr-o zi m-am dus la cancelarie. Spunandu-i domanei directoare ce s-a intamplat in incinta scolii, ea s-a panicat. Le scazura nota celor doi hojmalai lipsiti de respect. Maria ma privea cu ochii stralucind.Eu am intrebat-o ce s-a intamplat si ea a spus ca nu s-a intamplat nimica.Aveam o inima razanda dar si suspinanda. Privind pe fereastra am vazut cum frunzele copaciilor cadeau, suparate. Copacii tremuranda de adierea rece. Era o vreme mohorata. Vantul parac era batut e o gheta rece. Parac s-a stins lumina. Asa era vremea. Mergand prin vazduhul cel mohorat am vazut o frunza care imi soptea sa ma duc acasa pentru ca va veni o furtuna. Am luat aceea frunza si m-am dus acasa. Ea nu mai scoasera niciun sunet. Am mers in camera mea si m-am odihnit, dupa o vreme ploioasa dar si mohorata.
