Noiembrie... Rece... Vant aducand regele Iernii, viscolul. Soarele cu dinti mangaie crengile copacilor acum uscate, fara culoare cum erau acum ceva timp; roscate si galbene, un galben auriu care acum a disparut, chiar si soarele ascuns dupa norii grei, plumburii abia mai lumineaza orasul cuprins de liniste care, in zilele bune era plin de copii.
Dincolo de gradinile oamenilor acum goale, se afla padurea, un loc necunoscut de noi, oameni, dar invatat de catre animale care acum isi cauta un adapost sigur.
Oamenii se pregatesc foarte bine pentru a se lupta cu gerul, isi cumpara lemne si scot din debara borcanele parca magice cu dulceturi sau fel de fel de muraturi, care mai de care mai delicioase.
Deja norii care isi poarta ploile au plecat, lasand loc celor albi care stralucesc in lumina rece a reginei noptii. Lemnele trosnesc in sobele calde ale oamenilor care astepata cu o oarecare melancolie Sarbatorile de Craciun care le aduc bucrie chiar si atunci cand afara viscolul incearca sa opreasca fericirea noastra, a copiiilor. Oare voi uita vreodata aceste ierni?
