Răspuns :
O croaziera de neuitat
Vara trecuta am avut privilegiul de a fi invitat de un prieten al meu la o croaziera pe Marea Nordului si am acceptat invitatia fara a sta mult timp pe ganduri.
El are un vapor cu panze destul de mare, de 42 feet care este aproximativ 12,80 metri lungime, cu opt locuri de dormit, bucatarie complet utilata cu aragaz, frigider, congelator, apa curenta si rece si calda, ce sa mai spun, o minunatie de ambarcatiune.
Pe acest vas am fost opt persoane: prietenul meu cu sotia si trei copii si eu cu sotia si fiul nostru.
Punctul de plecare a fost Oslo, capitala Norvegiei si itinerariul stabilit a fost sa navigam de-a lungul coastei de vest a Suediei si apoi spre Danemarca, vizitand cele mai interesante arhipelaguri in drumul nostru.
Am pornit la drum intr-o zi insorita, calduroasa, marea era linistita, fara valuri, precum apa unui lac.
Totul a decurs conform planificarii facute din start.
In prima seara am acostat intr-un port mic, pe o insula de o frumusete deosebita. Ora sa fi fost in jur de sase dupa-amiaza. Am coborat toti de pe vas si ne-am dus sa facem cate un dus, in cladirea special amenajata, in incinta portului. Apoi ne-am imbracat frumos si am pornit la pas sa vizitam insula.
Cea mai mare parte a caselor erau vopsite in alb si peste tot domnea o curatenie exemplara. Am fost foarte placut impresionati de tot ce am vazut pe aceasta insula.
Seara, ne-am dus la un restaurant lacustru pentru a servi cina. Bine-inteles o cina specifica: ciorba de peste si peste la gratar cu mamaliguta. Miam, miam... O bunatate de mancare, foarte bine pregatita, de bucatari specializati intr-ale pescariei.
A doua zi am plecat la drum, spre sud, conform itinerariului dinainte stabilit, dis-de-dimineata. Totul bine si frumos pana cand dupa vreo doua ore de navigare a inceput sa se inteteasca vantul si sa creasca valurile. Si asa era frumos, dar amploarea vantului si a valurilor tot crestea, marea incepuse sa dea un fel de muget caracteristic ei inaintea furtunii. Vantul ajunsese pana la 16 m/sec si noi devenisem deja suspiciosi daca vremea se va indrepta sau se va agrava. Am luat hotararea sa acostam in cel mai apropiat port, pentru a ne simti in siguranta deplina. Dar pana acolo trebuia sa mai navigam circa doua ore.
Intre timp a inceput o adevarata furtuna marina, vantul sufla cu peste 20 m/sec, valurile erau de circa doi metri si spalau puntea vaporului nostru. Marea mugea si mai tare, cerul se intunecase aproape ca si noaptea.
Toti se adunasera jos in vas, doar prietenul nostru si cu mine eram afara. El conducea vaporul si eu il ajutam sa dam jos panzele, sa pornim motorul si sa cercetam inprejurimile astfel incat sa nu ne lovim de stanci.
Nu a fost chiar o distractie, ci mai degraba o spaima. Norocul nostru a fost ca prietenul meu era un navigator incercat si am iesit cu bine din toata peripetia asta.
Marea s-a linistit apoi, ca prin miracol, cerul s-a inseninat si chiar a aparut si soarele si noi, plini de elan si voiosie, am continuat croaziera, pe care nu o vom uita niciodata.
Vara trecuta am avut privilegiul de a fi invitat de un prieten al meu la o croaziera pe Marea Nordului si am acceptat invitatia fara a sta mult timp pe ganduri.
El are un vapor cu panze destul de mare, de 42 feet care este aproximativ 12,80 metri lungime, cu opt locuri de dormit, bucatarie complet utilata cu aragaz, frigider, congelator, apa curenta si rece si calda, ce sa mai spun, o minunatie de ambarcatiune.
Pe acest vas am fost opt persoane: prietenul meu cu sotia si trei copii si eu cu sotia si fiul nostru.
Punctul de plecare a fost Oslo, capitala Norvegiei si itinerariul stabilit a fost sa navigam de-a lungul coastei de vest a Suediei si apoi spre Danemarca, vizitand cele mai interesante arhipelaguri in drumul nostru.
Am pornit la drum intr-o zi insorita, calduroasa, marea era linistita, fara valuri, precum apa unui lac.
Totul a decurs conform planificarii facute din start.
In prima seara am acostat intr-un port mic, pe o insula de o frumusete deosebita. Ora sa fi fost in jur de sase dupa-amiaza. Am coborat toti de pe vas si ne-am dus sa facem cate un dus, in cladirea special amenajata, in incinta portului. Apoi ne-am imbracat frumos si am pornit la pas sa vizitam insula.
Cea mai mare parte a caselor erau vopsite in alb si peste tot domnea o curatenie exemplara. Am fost foarte placut impresionati de tot ce am vazut pe aceasta insula.
Seara, ne-am dus la un restaurant lacustru pentru a servi cina. Bine-inteles o cina specifica: ciorba de peste si peste la gratar cu mamaliguta. Miam, miam... O bunatate de mancare, foarte bine pregatita, de bucatari specializati intr-ale pescariei.
A doua zi am plecat la drum, spre sud, conform itinerariului dinainte stabilit, dis-de-dimineata. Totul bine si frumos pana cand dupa vreo doua ore de navigare a inceput sa se inteteasca vantul si sa creasca valurile. Si asa era frumos, dar amploarea vantului si a valurilor tot crestea, marea incepuse sa dea un fel de muget caracteristic ei inaintea furtunii. Vantul ajunsese pana la 16 m/sec si noi devenisem deja suspiciosi daca vremea se va indrepta sau se va agrava. Am luat hotararea sa acostam in cel mai apropiat port, pentru a ne simti in siguranta deplina. Dar pana acolo trebuia sa mai navigam circa doua ore.
Intre timp a inceput o adevarata furtuna marina, vantul sufla cu peste 20 m/sec, valurile erau de circa doi metri si spalau puntea vaporului nostru. Marea mugea si mai tare, cerul se intunecase aproape ca si noaptea.
Toti se adunasera jos in vas, doar prietenul nostru si cu mine eram afara. El conducea vaporul si eu il ajutam sa dam jos panzele, sa pornim motorul si sa cercetam inprejurimile astfel incat sa nu ne lovim de stanci.
Nu a fost chiar o distractie, ci mai degraba o spaima. Norocul nostru a fost ca prietenul meu era un navigator incercat si am iesit cu bine din toata peripetia asta.
Marea s-a linistit apoi, ca prin miracol, cerul s-a inseninat si chiar a aparut si soarele si noi, plini de elan si voiosie, am continuat croaziera, pe care nu o vom uita niciodata.
