Înserarea
În drum spre casă picături de ploaie cădeau lin pe obraji mei. Copacii se clătinau cu putere în diferite părți, Vântul părul mi-lung avântă prin toate părțile posibile. Seara se lasă, pământul pare adâncit intr-o odihnă neclintită. Copacii au încetat iar frunzele atipesc. Cmâinile sunt ca niște țesături de smarald, iazul își așterne fața umedă, iar lacul soarbe lumina asfințitul. Ploaia s-a terminat , vântul a adormit .Păsările se grăbeau și zborul randunelelor este ca al săgeților.
