Intr-un asemenea context Guia descoperă spiritul teiului sacru care se confundă cu murmurul izvorului ce curge de sub el în mijlocul codrului . Pe lîngă acest peisaj miraculos al codrului autorul în” Pvestea teiului “ mai adaugă şi simbolul lunii ce în “Făt -Frumos “ apare abia la sfrşitul operei , cînd se realizează iubirea . Luna ,astrul selenar în asociere cu toate celelante elemente al cadrului natural , are un rol privilegiat , ea contribuie la realizarea atmosferii de extaz şi insomnie .
Luna tuteleaza întreaga fire şi mai ales pe îndrăgostiţi : ea varsă linişte şi somn , dă o stălucire halucinantă izvorului, umplîndul de vrajă . În opera eminesciană luna mai apare sub simbolica unui străjer , astru ocrotitor al îndrăgostiţilor , sursă de lumină în întunericul gros al nopţii. În” Povestea Teiului” ea îşi păstrează semnificaţiile , răsărind înaite de apariţiei lui Făt- Frumos . Făt-Frumos ... (asta e?)
