De cand bunicii mei s-au mutat in alt oras, mi-am facut un obicei ca in fiecare duminica sa privesc amurgul din balansuarul bunicii mele. Ma relaxeaza, imi aduce aminte de amurgurile petrecute cu bunicii mei. Obisnuiam adesea sa stam cu totii si sa privim cum amurgul colora cerul in culori de diferite formatiuni. Ne transpuneau in lumea basmelor. Lasam grijile, nevoile, problemele dincolo de peisajul creat de amurg iar noi ne relaxam privindul. De multe ori am adormit privindul. Iar acele somnuri au fost cele mai dulci si profunde.
Acum, din balansuarul bunicii mele, amurgul nu mai este la fel de fermecator, Acum amurgul imi aduce aminte de bunicii mei si de dorul ce il port. Dar stiu ca si ei privesc amurgul la fel ca si mine, si ar vrea sa fim cu toti iar aici si sa ne delectam cu peisajul.
