"Călcam pe nisipul fin, care îmi gâdila ușor picioarele, ducându-mă în fața apei de un albastru nemaintâlnit, oglinda reginei nopții, care se întindea mult,mult prea mult în ochii mei. Luciul lacului mângâia ușor o frunză care plutea, stricând imaginea perfectă. Copacii de pe mal, erau numeroși, plini de verdeață infinită. Stând pe o mică stâncă aflată în apropierea apei, ascultam ciripitul păsărilor și micile valuri ce se formau din cauza vântului. Desigur, malul, era cu siguranță un loc minunat, plin pe alocuri cu nisip fin, iar pe alocuri iarbă verde, cu flori de toate culorile. Acei maci, în adierea vântului vorbeau cu mine povestindu-mi cât de frumoasă era viața acolo, cerându-mi să mai râman. Aș fi rămas, toată viața, toată eternitatea, dar m-am trezit, dezamăgită că fusese doar un vis, un vis pe care doream să îl îndeplinesc"
