Acest proverb "Prietenul la nevoie se cunoaste " il regăsesc intr-o intamplare recententa. Era o zi friguroasă de iarna. Afara bătea un vânt rece, de aveai impresia ca te taie cineva cu niste cutite pe obraji. Prietena mea Maria era racita. Avea febra foarte mare si o tuse urâtă. Nu a putut merge la scoala o saptamana. In fiecare seara eu mergeam la ea si ii scriam toate lecțiile predate in acea zi. Ii dădeam si temele. Ca sa o mai inveselesc, ii povesteam ce s-a mai petrecut in acea zi.
După o vreme, aceasta sa facut bine. A venit la scoala. Totul era ca inainte. Dar, după un timp am inceput eu sa ma simt rău. Am fost cu mama mea la spital si a zis ca sunt racita. Dar nu era grav. Nu am putut sa merg la scoala câteva zile. Maria venea ea de data asta la mine si îmi aducea temele si lecțiile. După câteva zile de chin , m am facut bine
Mergeam vedela la scoala. Dădeam cu Maria, mâncăm împreună si ne distrăm. Din aceasta intamplarebreiesa foarte bine acest proverb.
