Răspuns :
Era o zi calda de vara,soarele rasarea dintr-un ocean de lumina pura,păsările cantau triluri vesele care răsunau prin toate văile ,norii cei albi ca spuma laptelui pluteau leneș pe cerul cel senin si albastru ca ochii mamei mele.
Copacii cei înverziți deja se clătinau in adierea lina si domoala a vântului.Fluturii cei viu colorați zburau din floare in floare asemeni unor albinuțe iar florile stăteau si se scăldau in căldură soarelui împrăștiind intre timp o mireasma amețitoare.
Floarea-soarelui subțirica de felul ei,cu petalele ei mari si galbene încerca sa se trezească .Ea se spala cu roua dimineții si începu sa zică blândă către soare si celelalte flori:"-Buna dimineața,dragii mei prieteni." iar amicii ei ii răspundeau înapoi tot cu glasuri calme si blânde ca al ei"-Buna dimineața,floarea-soarelui. "Soarele își reflecta lumina lui pe câmpușorul gingas al florii si o întreba"-Cum ai dormit,soro?" iar ea i-a răspuns somnoroasa"-Nu prea bine deoarece greierul,leneșul a tot cantat si nu ma lăsat sa-nchid un ochi.Rușine ar trebui să-i fie.!" Soarele zâmbii si ii spuse sa nu il bage in seama deoarece asta era treaba lui,așa la creat Dumnezeu,așa e si nu pot să-i facă nimic.De atunci floarea-soarelui se pleacă la apusul soarelui astfel putând sa doarmă de greierul cel gălăgios.
