Dialog intre copacii dezrădăcinati si crivat
Începând să cada ,smulsi din rădăcini și apăsați de vremea rea, copacii strigă ostentativ către crivat :
-Ai putea te rog să sufli mai încet? Sau să încetezi o vreme,te rugăm?
-Nu . răspunse neîndurător si rece Crivatul
-Ne distrugi, repetară ei pe un to plângător
-Si? Asta e lumea mea,viata mea! Nu pot inceta să viscolesc cum nici voi nu puteți înceta să umbriti !
-Dar noi nu facem rău nimănui !
-Credeti sau nu, frunzele căzute din voi omoară milioane de bacterii si molecule !
-Pacat .Noi nu le putem opri ,frunzele cad la vremea lor și nu e vina noastră
Crivatul, la fel de neînduplecat raspunse:
-Si eu mă pot opri?
Dar mai apoi ,pe un ton resemnat:
-Vantul va va ajuta să învățați să vă sprijiniți singuri,este încercarea voastra în viața ,lupta voastră . Ceea ce nu va omoară va face mai puternici! Îmi pare rău că va displac, dar priviti altfel lucrurile!
