legenda stinca corbului :
Demult, un strain a venit de la dealul Corbului sa
se aseze la Bicaz, unde si-a facut o casa. Pribeagul avea o fata, pe
care bistritenii au numit-o "Corbita", dupa numele dealului unde se
nascuse. Era o copila frumoasa si agera, pe care au placut-o foarte
multi tineri, însa numai unul, cu o înfatisare de Fât-frumos, a putut-o
cuceri. Intr-o zi, o ceata de tătari , ce patrunsesera pâna în munti,
ajung în valea Bicazului si vor sa ia fata, ca sa o duca în dar hanului
de la Bugeac. Dupa ce tatal si logodnicul ei mor în lupta, aparând-o,
fata porneste în fuga spre munti urmarita îndeaproape de navalitori.
Ajunsa în vârful stâncii, se arunca în prapastie pentru a nu-si pierde
libertatea si onoarea. Ceata de plaiesi care alergasera sa o ajute, ucid
tatarii chiar pe muchia stâncii, iar de atunci locul acela se numeste
Piatra Corbului.
Legenda a strabatut veacurile, deoarece "se pomeneste din neam în neam",
dupa cum spune "calauzul" narator.
