Prin aceste versuri eul liric îşi exprimă durerea provocată de absenţa iubitei. Acesta se auto-compară cu frunza uscată a unui copac care are nevoie de apă. Versurile sunt de o sensibilitate profundă şi emană o trăire complexă compusă din tristeţe şi dragoste în acelaşi timp. În acelaşi timp în ultimele trei versuri eul liric împărtăşeşte un mare secret, comparându-şi creaţia (opera/poeziile) cu rugăciuni menite să-i aducă iubita aproape. (Bonus: Aceste ultime trei versuri încadrează poezia în categoria "ars poetica" sau artă poetică (poezie în care autorul îşi exprimă concepţia despre artă sau propia operă))