Răspuns :
De ce de multe ori ne comportăm urât cu persoanele care ştim sigur că ţin la noi? Şi aici mă refer la oricine, de la părinţi până la prieteni. De ce?
Mă gândesc că poate undeva în subconştientul nostru trăim cu impresia că dacă cineva ne iubeşte, ne putem permite orice, ca şi cum orice am face noi din acel moment în colo nu-i mai poate afecta părerea despre noi.
Să vedem ce înseamnă iubirea şi cam câte sacrificii şi vorbe aruncate pot fi uitate sau iertate de cei ce ţin la noi.
Şi nu cred că există cineva care nu a facut astfel de lucruri. Mă gândesc la felul în care de multe ori ne comportam cu părinţii noştrii ca şi cum ei ne sunt datori cu ceva, ca mai apoi să realizăm că am fost nerecunoscători.
Poate pentru unii pare pueril acest exemplu, dar la fel se întâmplă şi cum prietenii. Avem aşteptări de la oamenii din jurul nostru dar nu realizăm că noi nu oferim nimic in schimb.
Şi în final putem ajunge chiar să îi pierdem. Să îi îndepărtăm pe oamenii în care avem cea mai mare încredere sau fără de care ştim că nu putem fi la fel de fericiţi,din pacate uneori o facem, conştient sau nu.
Şi realizăm prea târziu ceea ce am făcut. Adică nu-i niciodată prea târziu să îndrepţi greşeala dar prea târziu fiindcă că odată ruptă sfoara, degeabă o înnozi, nu va mai fi la fel niciodata.
Noi acceptăm doar iubirea care considerăm noi că ni se cuvine. Adică în momentul în care încercăm să-i alungăm din viaţa noastră pe cei care ne trateză corect, o facem pentru că avem impresia că nu-i merităm. Şi în loc să încercăm să devenim noi mai buni, preferăm să renunţăm.
Uneori avem impresia că nu avem pe cine ne baza, ceea ce e trist, fiind că înseamnă că nimeni nu se poate baza pe noi.
Alteori ne este frică să nu fim răniţi atunci nici măcar nu mai încercăm să le acordăm celor care merită o şansă.
Apreciază ca să fii apreciat. Iubeşte ca să fii iubit. Şi nu niciodată să nu-ţi fie frică să fii cine eşti.
Mă gândesc că poate undeva în subconştientul nostru trăim cu impresia că dacă cineva ne iubeşte, ne putem permite orice, ca şi cum orice am face noi din acel moment în colo nu-i mai poate afecta părerea despre noi.
Să vedem ce înseamnă iubirea şi cam câte sacrificii şi vorbe aruncate pot fi uitate sau iertate de cei ce ţin la noi.
Şi nu cred că există cineva care nu a facut astfel de lucruri. Mă gândesc la felul în care de multe ori ne comportam cu părinţii noştrii ca şi cum ei ne sunt datori cu ceva, ca mai apoi să realizăm că am fost nerecunoscători.
Poate pentru unii pare pueril acest exemplu, dar la fel se întâmplă şi cum prietenii. Avem aşteptări de la oamenii din jurul nostru dar nu realizăm că noi nu oferim nimic in schimb.
Şi în final putem ajunge chiar să îi pierdem. Să îi îndepărtăm pe oamenii în care avem cea mai mare încredere sau fără de care ştim că nu putem fi la fel de fericiţi,din pacate uneori o facem, conştient sau nu.
Şi realizăm prea târziu ceea ce am făcut. Adică nu-i niciodată prea târziu să îndrepţi greşeala dar prea târziu fiindcă că odată ruptă sfoara, degeabă o înnozi, nu va mai fi la fel niciodata.
Noi acceptăm doar iubirea care considerăm noi că ni se cuvine. Adică în momentul în care încercăm să-i alungăm din viaţa noastră pe cei care ne trateză corect, o facem pentru că avem impresia că nu-i merităm. Şi în loc să încercăm să devenim noi mai buni, preferăm să renunţăm.
Uneori avem impresia că nu avem pe cine ne baza, ceea ce e trist, fiind că înseamnă că nimeni nu se poate baza pe noi.
Alteori ne este frică să nu fim răniţi atunci nici măcar nu mai încercăm să le acordăm celor care merită o şansă.
Apreciază ca să fii apreciat. Iubeşte ca să fii iubit. Şi nu niciodată să nu-ţi fie frică să fii cine eşti.
Iubirea...iubirea e ca o ceasca de cafea buna, aromata, cu putina spuma cremoasa, bauta intr-o dimineata geroasa de decembrie. E febra pe care o simtim atunci cand persoana iubita ne ia de mana. Tot iubirea e vibranta, nebuna, inaltatoare si patimasa, e povestea dintre un baiat si o fata ce nu prea poate fi spusa in cuvinte, e durere uneori si suspin, cand ai Iubirea in maini esti stapanul lumii. Iubirea e un cantec pe care-l fredonezi de fiecare data cand respiri...tot ea Nebuna de Iubire iti smulge sufletul si ti-l calca in picioare, iti da picaturi din pocalul cu vin a lui Dumnezeu, ca mai apoi sa te ingenungheze in dureri si chinuri infernale....iubirea te implineste, te impinge in dansuri plutitoare si halucinante....iubirea e blestemata, te ucide si te lasa infirm....iubirea este buna....iubirea poate fi rea.
