Secventa citata face referire la maicutele din manastiri care sunt comparate metaforic cu niste albine.Epitetul personificator confera o aura de pozitivitate si de apreciere a maicutelor asupra muncii depuse in iluminarea oamenilor pentru a-i indrepta spre calea cea buna, calea credintei.Albina devine astfel un simbol prin care se evidentiaza un atribut ce confera Universului armonie:harnicia.Manstirea devine casa acestor albine muncitoare,dornice de a-si arata credinta in Dumnezeu si de a capata viata vesnica.
