Răspuns :
Într-o zi, când Denis și Bogdan stăteau în casă plictisinduse mama lui Denis le propune sa meargă afara la săniuș.
Amândoi au adorat idea și au început să se gateasca:
-Sanie ai luat?
-Da am luat! răspunde Denis
-Dar mănuși?
-Am luat și mănuși.
-Este gata?
-Da! Să mergem abia astept!
Cei doi, au plecat pe o stâncă abruptă zicând într-una că lor nu le este frică.
Erau cei mai fericiți și bucuroși copii din lume. Când într-un final, luna aproape răsărit ei au promis că vor veni și mâine. S-au distrat prea mult.
Cu bucurie în ochi și zâmbetul larg, copiii s-au aruncat pe săniuș [:] într-o coborâre plină de veselie. Pe un peisaj împodobit în alb, săniile sclipesc ca niște comori de iarnă, iar urmele lor lasă amprente de bucurie și entuziasm. Cu fiecare coborâre, vântul rece îi îmbrățișează, iar râsetele lor cristaline umplu aerul într-un dans al iernii. În această scenă fermecătoare, săniușul devine mijlocul prin care copiii transformă simpla zăpadă în aventuri nesfârșite și amintiri pline de căldură.