-Piticuțule - spuse ceasornicarul, deschizând sertarul-ia te uită ce ceas a găsit tata pentru tine... - Ura-a-a! strigă piticul şi, de bucurie, îşi azvârli căciulița cât colo. Apoi se grăbi să intre în noua locuință, unde se puse pe treabă de îndată, ciocănind cu multă tragere de inimă şi făcând tic-tac, tic-tic-tac, așa cum numai un pitic vrednic poate să facă. [...] Şi măcar că meșterul așezase ceasornicul la vedere în vitrină şi dăduse răvaş prin oraș, zilele treceau fără să se ivească păgubașul. Dar, într-o zi, împă- ratul ieși la plimbare și trecând prin fața dughenei văzu în vitrină ceasul cu limbi de aur și cifre de pietre prețioase. [...] Ei, n-a mai avut ce face meşterul şi il-a vândut. Iar împăratul a luat ceasul şi l-a aşezat binişor în sala tronului [...]. înc fel 1 Din ziua aceea se petrecu însă un lucru tare ciu- dat. Primea, de pildă, împăratul pe câte un boier care venea să se plângă că-l necăjesc țăranii. Abia îi spunea împăratul: ,,Vorbește! Îți dau voie să vorbeşti o oră...", că ceasul cu limbi de aur și arăta că ora trecuse! Pleca boierul supărat, fără să apuce să deschidă măcar gura. Dacă venea însă o văduvă, care îl învinuia pe bo- ier că-i fură și ultima bucățică de pâine, împăratul îi spunea: - Ei, vorbeşte şi tu! Îți dau voie să vorbeşti o clipă... Și iată că după ceasul cu limbi de aur clipa ținea, ținea și nu se mai sfârşea... Pleca văduva numai când spusese tot ce avea pe inimă! Dacă au văzut aşa, s-au strâns boierii într-o zi şi s-au dus la împărat. -Măria Ta, nu se mai poate... Ceasul Măriei Tale. ❗DE GASIT VERBELE SI TIMPURILE❗RAPID VA ROG​