Nostalgie
Îmi aduc aminte când mergeam cu frații mei în livadă. Ne-a dus bunica prima dată și apoi noi ne-am învățat să luăm masa acolo. Vlad, fratele meu, i-a chemat și pe părinții noștri și mama venea cu coșul de picnic. Ce neam frumos avem! Tata striga mereu la Vlad să nu mai rupă crengile („Ia vezi!”, îi zicea).
Ce dor îmi e!
