Realizează cel mai mititel al lui Dumitru Onișor ieșise cu șase oi la mugurul proaspăt al primăverii. Era un copilaș palid și mărunțel și târă pe pământul reavăn niște ciubote grele ale unui frate mai mare. Ridica spre mine ochii triști învăluiți ca ntr-o umbră cenușie. Mă privea tăcut. ​