A fost odata un taram indepartat, pe un varf de munte, populat doar de vulturi.
Intr-o zi, un pictor a indraznit sa calce in acele locuri cu toate ca stia ca oamenii nu au ce cauta acolo. Insa el isi dorea sa picteze mai mult ca orice si ar fi facut acest lucru fara sa stea prea mult pe ganduri. Vulturii l-au vazut imediat si l-au anuntat pe zeul Soare. Acesta l-a lasa ce l-a lasat si cand s-a inserat usor a trimis o adiere de vant primavaratec ce parca anunta o binecuvantata ploaie. Nu a durat mult asteptarea si aceasta s-a dezlantuit pentru
cinsprezece minute, peste iarba incalzita pe timpul zilei. Stropii mari de apa
cristalina cadeau ca niste bile peste tot, iar Soarele statea
jumatate ascuns dupa o perdea de nori alburii. Ploaia a sters tot ce pictase pictorul, iar din culorile scurse de pe tablou a
aparut o punte colorata catre cer, fantasticul curcubeu. Mai
intai au aparut niste culori slabe ca intensitate, apoi acestea au devenit mult
mai intense. Nuante de rosu, galben, albastru, violet si verde palpaiau pe cer
si atrageau privirea ca un magnet. Nu erau bine definite, erau intrepatrunse
si difuzau discret. De cealalta parte a sa, soarele il privea uimit si cu
usoara ciuda. Cineva dadea un scurt spectacol si acela nu era el. Din fericire,din invidia si puterea Soarelui se crease ceva maret, Curcubeul!
