Fabula Vulpea și veverița începe cu o morală: niciodată să nu râzi de necazurile altora, pentru că nimeni nu e perfect sau complet fericit. Versurile continuă cu povestea în sine. În timpul unei furtuni, vulpea sta la baza unui paltin și se amuză copios că vecina ei, veverița, a fost prinsă de vijelie în vârful copacului. Veverița este apostrofată de faptul ca nu a ascultat vulpea atunci când i-a spus că prea îi place la înălțime. Vulpea menționează că ea oricând se poate adăposti în vizuină, dar că așteaptă sa-o vadă pe veverița căzută.
Veverița asistă la capturarea vecinei sale din vârful copacului, dar în loc să se bucure de nenorocirea ei își dă seama că și ea fusese într-o situație năpastă și se învățase minte.
