Valorile stilistice ale verbelor
- aplicaţie -
1. Arătaţi care este rolul imperfectului în fragmentul de mai jos:
,,Şi, Doamne, frumos era pe atunci, căci şi părinţii, şi fraţii, şi surorile îmi erau sănătoşi, şi
casa ne era îndestulată, şi copiii şi copilele megieşilor erau de-a pururi în petrecere cu noi, şi
toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea! Și eu eram
vesel ca vremea cea bună şi şturlubatic şi copilăros ca vântul în tulburarea sa."
(Ion Creangă, Amintiri din copilărie)
2. Indicaţi funcţia timpului mai-mult-ca-perfect şi pe cea a gerunziului din fragmentul:
,,Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul şi lăsase
moştenire fiilor şi nepoților ura şi vrajba de sânge. Cincizeci de ani, şi numai împăratul trăia
singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte şi suferinţe - împărat, ce-n viaţa lui nu râsese
niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor
al soţiei lui tinere, nici la poveştile bătrâne şi glumețe ale ostaşilor înălbiți în bătălie şi nevoi.
Se simţea slab, se simțea murind și n-avea cui să lase moştenirea urii lui."
(M. Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă)
3. Precizați valoarea stilistică a perfectului simplu în exemplul următor:
,,Odată, rătăcind prin pădure, bătrânul păsărar găsi un ou, dar aşa de mare, că îi era şi greu să-l
ridice. Cum-necum, el izbuti să care oul până la oraș, unde se duse să-l vândă. Cumpărătorul
privi oul cu luare-aminte, se minună şi zise aşa:
- Nu vreau să-mi pătez numele cu faptă necinstită. Acesta e oul păsării-minune şi n-am atâţia
bani să-l plătesc."
(Gialliat şi Şmaila - poveste afgană)