Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la consecințele bătăliei de la Posada
susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă

Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:
„Într-o diplomă de la 1324 a regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou, este menționat un mare
voievod, pe nume Basarab, care avea reședința la Argeș. [...] Relațiile lui Carol Robert cu Basarab
nu erau însă foarte bune. Sursele din epocă [...] sugerează că neînțelegerile ar fi fost generate de
pretențiile unor oameni apropiați ai regelui la anumite teritorii de la sud de Carpați. Se pare totuși că
principala cauză a neînțelegerilor a fost situația dărilor care erau extrem de importante pentru rege.
Către anul 1330, cele două părți au ajuns la un conflict armat. Oastea maghiară condusă de rege a
coborât, în septembrie 1330, spre Severin, a traversat Oltenia, apropiindu-se de Argeș. Voievodul
Țării Românești i-a propus regelui pace, oferindu-se să facă unele cedări importante. Basarab a
declarat că era dispus să cedeze Ungariei Severinul, să trimită un fiu ca ostatic și să plătească o
despăgubire de război [...].
Carol Robert nu a acceptat condițiile de pace. Reluarea operațiunilor militare împotriva lui
Basarab nu i-a adus însă niciun succes. [...] În cele din urmă, în noiembrie, regele a trebuit să renunțe
și să se retragă spre Transilvania. [...] În Cronica pictată de la Viena se povestește că, în momentul
în care se retrăgea pe o vale foarte îngustă, oastea Ungariei a fost atacată, din toate părțile, de către
o mulțime înarmată de români. [...] Lupta a avut loc între 9-12 noiembrie 1330 și este cunoscută cu
numele de bătălia de la Posada. [...] Românii au luat un număr mare de prizonieri, au capturat multe
arme, muniții și cantități mari de diferite bunuri: bani în aur și argint, vase scumpe, cai. Bătălia de la
Posada a însemnat mai mult decât o victorie militară a românilor asupra oștii ungurești. Acea bătălie
marchează afirmarea statalității românești de sine stătătoare. Voievodul Basarab, până atunci vasal
al regelui Ungariei, devine în acel moment întemeietorul statului independent Țara Românească. De
la acea dată își are începutul dinastia domnitoare muntenească a Basarabilor, numită așa după
fondatorul ei.”
(I. Țurcan, Istoria ilustrată a românilor)