Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde la cerințele formulate. Textul 1 A fost odată ca niciodată, chiar in mijlocul codrului, un han in care trăiau un hangiu şi o hangită intr-o zi, hangiul a găsit într-o poiană o fată frumoasă şi, după ce s-a sfătuit cu soţia sa, au hotărât s-o crească la fel ca pe copilul lor. Toţi drumeții care poposeau la han o îndrăgeau pe fată și se mirau de frumusetea ei neasemuită. O alintau , floarea cea frumoasă de la crâşma din codru". E drept că şi hangita era frumoasă, însă Florita o întrecea cu mult. Când a sosit vestea că împăratul va trece cu tot alaiul său prin acele locuri, hangiul a scos din beci vinul cel mai bun, iar hangita s-a împodobit cu cele mai scumpe găteli. Dar frumuseţea ei pálea în faţa Floriței care, chiar şi îmbrăcată în haine de rând, a cucerit pe loc inimile aleşilor oaspeţi Din ziua aceea însă, invidia a început să o roadă pe hangiță, care o punea pe fată la muncile cele mai grele, în vreme ce ea se închidea într-o odaie și întreba o oglindă fermecată: 1 Oare cine-i mai frumoasă, eu sau Floriţa? lar oglinda îi răspunde mereu la fel, că Florița e cea mai frumoasă. Hangita n-a mai putut så rabde, așa că a chemat-o la ea pe Baba-Cloanţa, o cotoroanță care trăia undeva în adâncul codrului. S-au inteles amândouă ca fata să fie dusă de cotoroanţă în pădure, să-i scoată ochii şi s-o lase in voia sorții. Când Baba-Cloanţa a văzut-o pe Florița, parcă nu-i venea să-i facă rău unei fete așa frumoase. Până la urmă, a dus-o în pădure, unde o căprioară le-a tăiat calea. Dar, când s-a uitat la Floriţa, căprioara a rămas țintuită în loc, deoarece farmecul fetei lua minţile oamenilor şi animalelor deopotrivă. Atunci cotoroanţei i s-a făcut milă de fată, așa că [...] a lăsat-o pe Florița să plece. Fata a mers ce a mers până când a ajuns într-un luminis unde se înălța o casă, în faţa căreia un cocoșat se chinuia să jumulească o pasăre, dar se vedea de la o poștă că nu prea se pricepe. Florița l-a întrebat ce căuta de unul singur în mijlocul pădurii. Cocoșatul i-a povestit că avea grijă de casa unor bandiți care în acel moment erau duși la furat și s-a plâns că multe îndura din partea acestora, căci nu le plăcea mâncarea, care îi ieşea ba prea sărată, ba prea piperată. 1 - Pleacă degrabă, fetito! a mai sfătuit-o cocoșatul. Dacă hoţii te vor găsi aici, te vor ucide, căci sunt foarte răi! Însă Florița nu s-a speriat, ba chiar s-a apucat să deretice prin casă și să facă mâncare. La scurt timp, au apărut și cei doisprezece bandiți, lihniţi de foame, iar cocoșatul a ascuns-o pe Florița sub pat. Bandiții s-au mirat de curățenia din casă, apoi unul a gustat din friptura de porc, altul din cea de pui și li s-au părut atât de gustoase, încât au început să se bată pe mâncare. - Nu vă mai certați! le-a strigat Florița ieşind din ascunzătoarea ei. Dacă de acum încolo vă purtaţi frumos și nu mai mergeți la furat, vă voi găti în fiecare zi! Bandiții au rămas cu gura căscată, apoi s-au arătat bucuroși să o primească pe Florița în casa lor, iar din acea zi nu s-au mai dus la furat.​