''Oglinga fermecata''
Undeva, la capatul padurii, este cel
mai frumos lac pe care l-am
vazut vreodata si care ma fascineaza mereu.
Apa lui extrem, extrem de linistita, cu mici unde atunci cand adie
vantul, isi schimba culoare parand o oglinda fermecata. Daca bate
soarele puternic, este asemeni floarea-soarelui, iar daca acesta este la
asfintit, pare ca a luat foc.In acele momente are sclipiri de rubine
si pare rosu ca focul. Noaptea, luna-si oglindeste frumusetea in ochiul lui si acesta
parca este mai
putin agitat, mai putin nelinistit, este
albastrui si adormit. Norii il fac sa para negru-cenusiu, dar totusi neinchipuit de frumos si de urias parca,
pare ca este suparat in acele momente. Doar iarna il schimba cu adevarat,
ii da sclipiri colosale de diamant, il invaluie in ceata spre dimineata si-l
face sa tremure de mama focului cand sufla crivatul. Atunci lacul danseaza mai frumos decat o balerina si pare ca este cuprins de o energie gigantica, prinde glas si viata.
E un spectacol unic pe care lacul, micut si linistit de cele mai multe
ori, reuseste sa-l faca. E colosal!
