10 idei principale pentru textul:
Etnogeneza românească
Imprejurările istorice în care s-a format poporul român au fost greu e deslușit. S-a spus la un moment dat că au reprezentat un mi- cul, o minune și o enig situatia special de nepătruns. Motivele aces- for afirmații se leagă de situaţia specială în care s-au aflat teritoriile vechii Dacii şi locuitorii lor, după ce au fost părăsite de romani. Şase secole de istorie a locuitorilor de la nord de Dunăre sunt pu- tin consemnate în izvoarele scrise din vremurile respective. Primele texte păstrate în limba română datează abia din secolul al XVI-lea. Cercetările arheologice, cu deosebire cele din ultimii 50 de ani, atestă o viețuire neîntreruptă în acest spațiu. Aceasta confirmă exis- tența unei populații autohtone, alături de mărturii care atestă prezen- ta succesivă a mai multor valuri migratoare. în bună măsură creştină, populația și-a păstrat apartenenţa la ro- manitate. Este acceptat, astfel, faptul că formarea poporului român a fost urmarea directă a cuceririi Daciei de către Traian și a romanizării populațiilor aflate între Carpați, Dunăre și mare. Acest proces complex a început înaintea conflictelor din secolele I-II d.H. și a continuat în tot spațiul românesc, chiar şi după ce s-au retras romanii (sec. III d.H.). Aşezarea slavilor în Balcani a separat populațiile autohtone de la nord de Dunăre de romanitatea răsăriteană. A izolat astfel, în această regiune, o insulă de latinitate, din care se va forma, în secolele VIII-X, poporul român. Dovadă incontestabilă a continuității daco-romane și a străvechii autohtonii este faptul că 60% din cuvintele vocabularului de bază al limbii române sunt de origine latină. Ele acoperă sfera categoriilor esențiale ale vieții, iar terminologia creştină este și ea majoritar latină.​