Hei, puteți va rog să-mi traduceți textul acesta în limba română? Vă mulțumesc anticipat! =) Am nevoie de el până joi, de preferat.

LE ROCK VOLCANIQUE
Dans son dernier DVD live, Dionysos a mixé des images de geysers avec une de ses chansons, Haïku Folk. A l'écran, le lien semble évident. Et le parallèle entre la musique détonante du groupe et ces gisements explosifs d'eau brûlante fonctionne bien au-delà de la première image! «C'est de l'eau à 400° C qui jaillit à 50 m de haut en une seconde, qui gonfle, fait du bruit et explose. Il y a de la force. C'est vivant, ça tremble et ça vibre. On se sent proche de ça, même si on ne prétend pas être aussi fort et puissant qu'un geyser», commente Mathias, le leader du groupe.

Sur scène, les Dionysos sont capables d'enchaîner des chansons a capella, parfois sans micro, avec des titres punk qui, par moments, ne sont plus que du bruit. Le son épuré d'un violon ou d'une contrebasse, juste avant des riffs énormes de guitare. Des geysers qui explosent au milieu d'un paysage lunaire.

Jamais un concert identique. Babet, Eric, Mike, Guillaume et Mathias n'hésitent pas à réorchestrer leurs tubes, de Song for Jedi à Coccinelle, jusqu'à les rendre méconnaissables. Mathias peut arrêter une chanson en plein milieu pour parler avec le public, et les autres sauront surprendre. Il peut aussi sauter dans la foule (même lorsqu'elle est assise!) pour casser le format du concert. Ce n'est plus juste le public qui écoute un groupe qui joue ses chansons derrière des câbles et des micros. Comme un prolongement physique de la musique. «On ne s'est jamais préparé physiquement. On ne se dit pas ,,tiens, on va être sur scène, donc ça va être sportif..." C'est avant tout la musique et les chansons, l'adrénaline qui te saute à la gorge, les gens, l'instant, la façon dont tu le joues qui font que tu as envie de t'exprimer de façon physique et émotionnelle. C'est pas l'inverse»>, explique le chanteur. Comme le geyser, une explosion presque surnaturelle, mais garantie sans effets spéciaux. 100 % nature.

«Un concert, ça ressemble un peu à une transe. Tu essaies de te mettre dans un état de montée pour sortir de toi. Forcément, tu prends des risques pour y arriver. Tu ne peux pas „monter“ confortablement». Et ça ne marche pas toujours. Il y a des morceaux qui ratent, des accords mal placés, des sauts mal rattrapés... «Réussir à révenir dans son corps quand tu as réussi le concert, c'est magique...».

>> Phosphore n° 277, juillet 2004

În ultimul său DVD live, Dionysos a amestecat imagini cu gheizere cu una dintre melodiile sale, haiku Folk. Pe ecran, link-ul pare evident. Iar paralela dintre muzica explozivă a trupei și aceste depozite explozive de apă caldă funcționează mult dincolo de prima imagine! Este o apă de 400° C care iese la 50 de metri înălțime într-o secundă și se umflă și face zgomot și explodează. Există forță. Este viu, vibrează și vibrează. Ne simțim aproape de el, chiar dacă nu pretindem că suntem la fel de puternici și puternici ca un gheizer», comentează Mathias, liderul grupului.

Pe scenă, Dionysos sunt capabili să pună în lanțuri cântece de capella, uneori fără microfon, cu melodii punk care, uneori, sunt doar zgomot. Sunetul curat al unei viori sau al unui bas dublu, chiar înainte de riffs chitara imens. Gheizerele explodează în mijlocul unui peisaj lunar.

Niciodată un concert identic. Babet, ERIC, Mike, Guillaume și Mathias nu ezită să-și reorganizeze hiturile, de la Song for Jedi la Ladybug, până când nu sunt de nerecunoscut. Mathias poate opri un cântec în mijloc pentru a vorbi cu publicul, iar ceilalți vor fi surprinși. De asemenea, poate sări în mulțime (chiar și atunci când este așezat!) pentru a sparge formatul concertului. Nu mai este doar publicul care ascultă o trupă care își redă cântecele în spatele cablurilor și microfoanelor. Ca o extensie fizică a muzicii. Nu ne-am pregătit niciodată fizic. Noi nu spunem, ei bine, vom fi pe scenă, așa că va fi sport..." Este mai presus de toate muzica si cantecele, adrenalina care sare la gatul tau, oamenii, momentul, modul in care il joci care te face sa vrei sa te exprimi fizic si emotional. Nu este invers”, explică cântăreața. Ca și gheizerul, o explozie aproape supranaturală, dar garantată fără efecte speciale. 100% natural.

Un concert sună un pic ca o transă. Încerci să intri într-o stare de cățărare pentru a ieși din tine. Desigur, îți asumi riscuri pentru a ajunge acolo. Nu poți urca „confortabil”. Și nu funcționează întotdeauna. Sunt cântece care eșuează, acorduri prost plasate, sărituri prost prinse... „Să reușești să te trezești în trupul lui când ai reușit în concert, este magie.”

>> fosfor nr. 277, iulie 2004.