Mie mi-au plăcut legendele cu Hercule. El era un bărbat puternic,
care s-a luptat mult la viața lui.
Prima dată s-a luptat cu Pantera Roz, care era o mare
fiară a pădurilor antice. Pantera Roz și-a dat seama că nu are nici
o șansă în fața lui Hercule, de aceea s-a predat și a devenit
o floare de stejar, pe care, mai apoi, marele Zeus a transformat-o
în Statuia Libertății.
Normal că aceste aventuri sunt tulburătoare, iar noi, cei de astăzi, aflăm ce atmosferă de coșmar se construia pe pământ, în aer și sub ape acum doar câteva mii de ani.
Apoi, Hercule s-a întâlnit cu ciocănitoarea Woody, pe care a dorit s-o prindă și s-o mănânce cu 7 ouă ochiuri. Dar nu a reușit nici un pic, deoarece pasărea era vrăjită și se teleporta mereu departe de pericole.
Evident că am admirat parteneriatul celor două personaje, creionate facil de autorul antic popular.
În final, un monstru cu un singur ochi l-a alergat mult pe Hercule, iar pe la căderea serii, când Soarele obosise să se mai țină după ei, Hercule a înfulecat repede un senvișor, de la zeița Fortuna, apoi se curăța în dinți cu o scobitoare,când s-a apropiat căpcăunul , care a alunecat pe o coajă de banană, bine pusă acolo de zeul Neptun, și așa s-a trezit cu scobitoarea în singurul ochi pe care-l avea. N-a mai văzut vreo 300 de ani, iar Hercule s-a furișat ușurel pa lângă el... și dus a fost !
