3. Precizaţi timpul verbelor evidențiate. Era în ajunul plecării. Lăsase pe mama să-i nicul îl privi lung, oftând: ,,Pleci mâine, măi bă- rânduiască lucrurile și ieșise afară să-și răco- ieţelule...”. I se strânse inima ... Răsăritul lunii il rească fruntea în largul vântului. Se înserase prinse tot la portiță. Se apropiau pași grăbiţi: era de-a binelea. Deodată, se trezi faţă în față cu tata. Tata intră, îl dezmierdă cu privirea, cu mâ- bunicul, care se întorcea acasă. Nu-l auzise ve- nile: ,,Te duci de-acum, măi băiete ..." I se ume- nind; tresări. Un scâncet scârțâitor: portița. Bu- ziră ochii. Rămase la portiță, cu ochii înlăcrimați.

VĂ ROG AJUTAȚI-MĂ DAU COROANAA!​