În funcție de posibilitatea sau imposibilitatea schimbării formei în vederea acordului cu substantivul determinat, adjectivele se împart în variabile și invariabile.
Adjective variabile
Adjectivele variabile sunt adjectivele care își schimbă forma în timpul flexiunii. (mașină frumoasă, mașini frumoase)
Adjectivele invariabile sunt adjectivele care nu își schimbă forma în timpul flexiunii. (gata, cumsecade, ferice, vivace, eficace, vernil, atare, asemenea)
Formele luate de adjectiv, împreună cu alte părți de vorbire, pentru a exprima diferite grade ale unei însușirii constituie gradele de comparație ale adjectivului.
În general, adjectivele au trei grade de comparație: pozitiv, comparativ, superlativ.
Gradul superlativ
La gradul superlativ, adjectivul arată însușirea la gradul cel mai scăzut sau cel mai înalt și pot fi de două feluri: relativ sau absolut.
Gradul comparativ
La gradul comparativ, adjectivul poate exprima însușirea unui obiect comparată cu însușirea altui obiect (Mașina albastră este mai mare decât mașina roșie.) sau însușirea obiectului comparată cu aceeași însușire, dar într-o situație diferită (Sania alunecă mai bine pe zăpadă decât pe iarbă.).
Termenii comparației pot fi în aceeași propoziție, ca mai sus, sau în propoziții diferite (Mașina albastră este mare. Mașina roșie este mai mare. / Aerul este curat în oraș. La munte este însă mai curat.) comparativul de superioritate – mai mare
comparativul de egalitate – la fel de mare, tot atât de mare, tot așa de mare
comparativul de inferioritate – mai puțin mare
Termenii comparației sunt legați prin adverbele decât, ca (mai mare decât …, mai mare ca …) sau prin locuțiunile prepoziționale față de, în comparație cu (mai mare față de …, mai mare în comparație cu …).
Gradul pozitiv
La gradul pozitiv, adjectivul arată însușirea unui obiect, fără a o compara cu însușirea altui obiect sau cu însușirea sa. (mare, mic, cald, rece, roșu – mașina mare, copacul mic, ceaiul cald, apa rece, tricoul roșu)
Uneori adjectivele la gradul pozitiv pot fi însoțite de articolele: cel, cea, cei, cele. (copacul cel mare, mașina cea mare, copacii cei mari, mașinile cele mari).
funcţiile sintactice ale adjectivului
atribut adjectival
nume predicativ
complement circumstanţial de timp
complement circumstanţial de cauză
Locuțiunile adjectivale sunt exprimate printr-un grup de două sau mai multe cuvinte, care împreună au valoarea unui adjectiv și exprimă însușirea unui obiect. (om fără noroc, mașină de ocazie, om de nimic, om cu stare, om cu dare de mână, griji de zi cu zi)
Locuțiunile adjectivale se comportă precum un adjectiv: au același funcții sintactice, pot fi însoțite de un articol demonstrativ (omul cel cu dare de mână) și pot avea grade de comparație (un om foarte de treabă).
sper ca team ajutat
