Motanul Zorbas trăieşte liniştit într-o familie prietenoasă din portul Hamburg. Stă la soare torcând fericit, iar din când în când dă o fugă peste acoperişuri şi se întâlneşte cu ceilalți motani din port pentru un festin cu sardine şi calamari.
Până într-o zi, când somnul îi e întrerupt pe nepusă masă de apariția unei păsări care se prăbuşeşte pe balcon. E Kengah, o pescăruşă ale cărei aripi îmbibate cu petrol n-au mai lăsat-o să zboare. Kengah e foarte bolnavă, dar ştie că urmează să facă un ou. Îi cere lui Zorbas să-i promită trei lucruri: că nu va mânca oul, că o să aibă grijă de pui și că îl va învăța să zboare.
lar Zorbas va trebui să-şi țină promisiunea, pentru că un motan nu îşi încalcă niciodată cuvântul dat.
O carte pentru copii, ai spune, dar nu este doar pentru copii. Motanul Zorbas şi epopeea cuvântului dat pescărusei Kengah este de o frumusete tulburătoare. Extroardinară poveste de la un capăt la altul!
Deşi nu are decât câteva zeci de pagini, povestirea reușește să creeze o lume în care te pierzi şi trăieşti cu o intensitate aproape mistică. Zorbas, Știetot, Secretarul, Barlovento, Afortunada și Colonelul sunt personaje care, fără să fie dezvoltate aşa cum cer normele literaturii, ţi se lipesc de suflet. Pisicile vorbesc manierat si au o inteligentă ieșită din comun, dar cât se poate de convingătoare. Afortunada, pescăruşa orfană, e sensibilă şi matură, te duce cu gândul la o tânără adolescentă care vrea să-și ia zborul în tumultoasa viață de adult.
Sepulveda nu scrie o simplă poveste. E mai mult decât o analogie. E aproape de poezie. Aproape pildă. Nu ştiu cum a reusit să scrie o povestioară atât de scurtă într-un mod extraordinar încât să te facă să vibrezi la cuvintele sale aşa cum vibrează aripile pescăruşilor în zbor. Are o forţă în scriitură care te absoarbe, deşi textul e oarecum simplist. Parcă simţi mirosurile din bazarul lui Harry, parcă auzi valurile, parcă simți tremurul mustății lui Zorbas când Afortunada îşi ia zborul pentru prima dată. Emoțiile pe care Sepulveda le transmite sunt vii, vii şi puternice, intense ca o răcoroasă furtună de vară. Citeşi şi zâmbeşti, citeşti şi-ți ştergi subtil o lacrimă în colțul ochiului, citeşti şi te bucuri. Închizi cartea, te uiți la copertă, te feliciți pentru alegere, după care o deschizi din nou și o recitești.
llustratiile sunt superbe şi se potrivesc perfect cu textul. Nici nu-mi pot imagina cine ar fi putut să ilustreze cartea în locul lui Chris Sheban.
De ce 5 stele: pentru că este o carte superbă, care te face să simți la un nivel cât se poate de somatic tot ceea ce transmite scriitorul, pentru că nu o poți lăsa din mână și vrei să o recitești de mai multe ori în aceeași zi şi pentru că e o combinatie perfectă între text și ilustratie.
--_davidili_--
Răspuns:
Motanul Zorbas trăiește linistit într-o familie prietenoasa din portul Hamburg.Sta la soare torcând liniștit , iar din când în când da o fuga peste acoperișuri și se întâlnește cu ceilalți motani din port pentru un festin cu sardine și calamari.
Pana într-o zi când somnul ii e întrerupt pe nepusă masa de apariția unei păsări care se prăbușește pe balcon.E kengah , o pescărușa a cărei aripi îmbibate cu petrol nu o mai lăsau să zboare.Kengah e foarte bolnava , dar știe că urmează să facă un ou.Ii cere lui Zorbas trei lucruri:că nu va mânca oul , că va avea grijă de pui și că îl va învăța să zboare.
Iar Zorbas va trebui să-și țină promisiunea pentru că un motan nu își încalcă niciodată cuvântul dat.
Explicație:
.