Elaborați în aproximativ două pagini o sinteză despre Regimurile politice to- talitare din Europa secolului al XX-lea având în vedere: menţionarea a două deosebiri între regimurile totalitare de extremă stângă şi cele de extremă dreaptă din Europa secolului al XX-lea; menţionarea a două practici politice totalitare reprezentative pentru peri- oada 1933-1939; - prezentarea unei practici politice totalitare din deceniul cinci al secolului al XX-lea şi precizarea unui lider politic din această perioadă; - formularea unui punct de vedere referitor la practicile totalitare comuniste în statul român începând cu deceniul şapte al secolului al XX-lea şi susţine- rea acestuia printr-un argument istoric. Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant şi utilizarea conectorilor care exprimă ca- uzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spațiu precizată.

În Europa secolului al XX-lea au funcționat atât regimuri totalitare, cât și democratice. Cele totalitare s-au remarcat prin consecințele negative pe care le-au generat.

În regimurile totalitare de extremă dreapta au funcționat două practici politice pe care nu le întâlnim în comunism: corporatismul și antisemitismul. De asemenea, o practică specifică regimului de extremă stânga a fost desființarea proprietății private. O altă diferență ar fi aceea că regimul comunist s-a răspândit și în alte state în perioada postbelică, în vreme ce regimurile de extremă dreapta s-au sfârșit în anul 1945.

Două practici totalitare reprezentative pentru perioada 1933-1939 sunt: trecerea la monopartidism și antisemitismul. În Germania, în anul 1932, Partidul Nazist câștigă alegerile parlamentare, iar în ianuarie Hitler este numit cancelar iar în perioada următoare singura formațiune politică permisă va fi doar cea nazistă. Antisemitismul înseamnă ura față de evrei. Hitler considera că evreii sunt o rasă impură care trebuie izolată și mai apoi exterminată.

O practică totalitară specifică României postbelice a fost cea a funcționării unei poliții politice, deoarece regimul dorea să-i controleze și să-i supravegheze pe cetățeni. În anul 1948 a fost înființată Direcția Generală a Securității Poporului, dar era cunoscută ca Securitatea. Erau folosiți informatori, era violată corespondența și erau ascultate telefoanele. Prin urmare, mulți cetățeni nevinovați au fost aspru pedepsiți. Numele liderului politic din această perioadă este: Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Un punct de vedere referitor la practicile comuniste în statul român începând cu deceniul șapte al secolului al XX-lea este acela că cetățenilor le erau transmise informații false, astfel încât aceștia să-și pună încrederea în liderii comuniști. Cultul personalității a început în stalinism și s-a dezvoltat în național-comunism. Pe primele pagini ale manualelor și în sălile de clasă se găseau poze ale liderilor țării, deoarece se considera că aceștia sunt cei mai capabili oameni ai statului. În presă și la radio erau prezentate doar informații pozitive despre conducător și regim. Nicolae Ceaușescu era numit „Soarele din Scornicești” și „Marele Titan”, iar Elena era „Profesor universitar specialist în chimie” și „Savant de renume mondial.” Prin urmare, cetățenii erau manipulați.

În concluzie, regimurile totalitare au avut consecințe negative asupra societății, deoarece au fost încălcate numeroase drepturi și libertăți cetățenești și nu erau separate puterile în stat.