COPILUL cu imaginatie admira tarmul marii albastre. Soarele diminetii se ridica incet in seninatatea albastra a cerului, deasupra marii nesfarsite . In freamatul lin al valurilor,
sunetele aproape mute, valurile sunt ca niste unduiri.
Valurile ma urmareau, sa ma las fascinata de umbrele apusului.
Urmele
pasilor mei se stergeau, lasand nisipul sa acopere urmele. Incetul cu
incetul apusul se revarsa peste apa marii, urmand sa-si
faca aparitia mandra noapte.
