Răspuns:
Venise în sfârșit ziua în care eu cu părinții mei vom pleca la munte. Noi plecam de dimineață, însă, ne-am trezit cam târziu și a trebuit să ne pregătim în fugă și din această cauză nu am reușit să iau micul dejun cum se cade. Ajunși la stația de tren, am luat repede o cutie de biscuiți și o apă plată și am țâșnit drept spre tren. În sfârșit plecăm, eu aveam o mare bucurie în suflet că plecam la munte. Pe drum, nu puteam să-mi iau ochii de la fereastră, eram foarte fascinat/ă de peisajele frumoase care se observau pe fereastra trenului. Timpul trecuse foarte repede și nici nu am observat că deja călătoria s-a terminat. Am ieșit din tren și am plecat spre hotel.