Poezia "Copacul"
Un copac mare și falnic
A crescut din o păstaie
An de an tot mai grabnic
Doar cu apa de la ploaie
Toată iarna, copacu-i trist
Că păsărele, nu-l mai văd
Dar primăvara-i pozitivist
Că prind viață și-i prăpăd
Vara, în el vin multe gâze
Singur, copacul nu mai e
Și vântul îi bate-n frunze
De-ai zice că-s trompete
Toamna, copacul iar e trist
Că frunzele-i stau să cadă
Dar de ce-o fi el așa fatalist
De trăit, mai are o grămadă!
Succes! ⚘
